Comori duhovnicești
Sfinte Moaște și Icoana Athonită
Acasă / Istoric și Activități / Sfinte Moaște și Icoana Athonită
Icoana făcătoare de minuni
Icoana Maicii Domnului Odighitria
Copie adusă din Sfântul Munte Athos
Parohia noastră păstrează cu evlavie o copie a Icoanei Maicii Domnului Odighitria — „Călăuzitoarea" — adusă din Sfântul Munte Athos. Icoanele de tip Odighitria înfățișează pe Maica Domnului ținând Pruncul Iisus în brațe, arătând cu mâna spre El, ca și cum ar călăuzi pe credincioși spre Hristos, Calea, Adevărul și Viața.
Icoana este împodobită de credincioși cu flori, potrivit rânduielii și sărbătorii din calendarul bisericesc, și rămâne unul dintre reperele de rugăciune cele mai îndrăgite ale parohiei, la care credincioșii vin să se închine și să ceară mijlocirea Preacuratei.
Sfintele Moaște
Sfântul Cuvios Dionisie Vatopedinul de la Colciu
Sfântul Cuvios Dionisie s-a născut la 22 septembrie 1909, în satul Vorniceni, județul Botoșani, cu numele de Dumitru Ignat — al optulea și cel mai mic copil al unei familii țărănești. În 1926, la doar 17 ani, a plecat spre Muntele Athos împreună cu fratele său mai mare, Gheorghe.
A fost tuns în monahism cu numele de Dionisie în 1927, hirotonit ierodiacon în 1931 și ieromonah în 1937 — anul în care, împreună cu fratele său, a preluat și refăcut din temelii Chilia „Sfântul Gheorghe" de la Colciu, de care nu s-a mai despărțit niciodată. A devenit duhovnic în 1945 și, decenii la rând, s-a nevoit în tăcere și rugăciune, ajungând unul dintre cei mai căutați și mai iubiți duhovnici din Sfântul Munte — deopotrivă pentru monahii de diverse neamuri și pentru miile de pelerini veniți la Colciu în căutarea liniștii sufletești.
A trecut la cele veșnice la 11 mai 2004, la 95 de ani, dintre care 78 petrecuți în Sfântul Munte Athos. A fost canonizat de Patriarhia Ecumenică în august 2025, la solicitarea Patriarhiei Române — o recunoaștere recentă a sfințeniei vieții sale.
Prăznuit: 11 mai
Papucelul Sfântului
Sfântul Cuvios Gherasim Kefalonitul
Sfântul Gherasim s-a născut în jurul anului 1509, în Peloponez, dintr-o familie nobilă. A călătorit ca pelerin la Locurile Sfinte, la Muntele Athos, la Muntele Sinai și la Ierusalim, nevoindu-se ani îndelungați ca sihastru într-o peșteră de lângă râul Iordan.
S-a așezat apoi pe insula Kefalonia, unde a viețuit ca pustnic într-o peșteră, iar mai târziu a întemeiat o mănăstire de maici, numită „Noul Ierusalim", în valea Omalos. A trecut la cele veșnice în 1579, iar moaștele sale au rămas neputrezite până astăzi, fiind păstrate cu mare cinste la mănăstirea pe care a întemeiat-o.
Sfântul Gherasim este ocrotitorul insulei Kefalonia și este chemat în rugăciune mai ales pentru vindecarea bolilor sufletești. O veche tradiție a credincioșilor greci spune că Sfântul umblă noaptea să-i ajute pe cei suferinzi, purtând mereu papuci noi — de aceea, pelerinii primesc, spre binecuvântare, mici „papucei" ai Sfântului Gherasim.
Parohia noastră păstrează cu evlavie papucelul Sfântului Gherasim Kefalonitul — nu moaște ale sfântului, ci acest odor de binecuvântare, legat de tradiția purtării încălțărilor sale în slujba celor suferinzi.
Prăznuit: 16 august (adormire) și 20 octombrie (aflarea moaștelor)
